Ok ok. Dacă mi-am uitat parola de pe wordpress e clar ca nu am mai onorat de mult tare cu prezența pe aici. Dar am început să iau lecitină, so that should do.

După o deosebită săptămână petrecută la -10 până la -22 de grade celsius în București, în sălile de la liceul Gh. Lazăr+ bonus -în Giulești la țigani- am început semestrul doi, cu noi ore deosebite de matematică, conferințe la Madrid și Poiana Brașov. Și sper să mai pup o națională anul ăsta- respectiv cea de economie.

În sfârșit a dat căldura, dar probabil că nu e cazul să ne bucurăm prea mult. Încălzirea asta globală ne omoară oricum ar fi.

M-am săturat să citesc cărți despre foste țări comuniste care se află în perioada de tranziție. Dacă vreau să aflu mai multe despre asta nu trebuie decât să mă uit pe geam. Momentan nu mă simt capabilă să iau informația asta din alte scrieri. Prefer subiecte pe care să le pot vizualiza doar cu ochii minții, nu și în real life.

Post scriptum. Postul se numește nimicuri 1 pentru că știu că va mai urma și nimicuri doi, și nimicuri trei.. și alte nimicuri. E plină viața de nimicuri