Un alt eu
Tocmai s-a schimbat ora într-o noapte. Cum ar fi dacă, de două ori pe an, timp de o noapte măcar, ne-am putea schimba și identitatea, viața? Să ajungi în locul unui copil de 14 ani din Norvegia, a unei casnice americane ce trece prin criza vârstei de 40 de ani, să fii tu în locul soțului milionar din Moscova ce își înșeala nevasta. Să ajungi tu cel care a fugit de-acasa la 19 ani și a plecat în Amsterdam să își schimbe sexul. Pentru o noapte să poți fi Dali, Noica, Nietzsche, Nichita, Monet, Degas. Să suferi actul creator, să ai în mainile-ți o țară, să fii Obama sau Sarkozy când ajunge acasă la familia sa.
Perfect minimalizată și sugrumată, asta s-ar putea numi empatie. M-ați putea contrazice ad infinitum că poți să îți formezi o idee din piesele de teatru, din filme americane sau nu, din cărți, în final din aproape orice ce are ca scop interpretarea unor caractere. Dar, spre exemplu, nimeni nu poate ști ce simt și ce gândesc eu în această dimineață, la noua oră 9:05. Ați putea să vă dați cu părerea, să faceți niste supoziții, dar cam atât. Și eu sunt un om simplu și neimportant în această lume față de care, pe de-asupra, mai avem și o identitate comună a zonei din care provenim. Nu cred că un englez tocmai a învățat româna și intră la mine pe blog.
Deci imaginați-vă cât de greu e să fii celălalt, în special când celălalt poate deveni noul eu. La fiecare schimbare de oră, noi nu am mai fi noi. Am deveni alții. Și alții, și alții. Totul ar ajunge precum Dumnezeu, o causa sui incontestabilă.
Dialog imaginar: -Ce faci în timpul liber?
-Gândesc.
Uite, recunosc. Am dat ture blogului tau de cateva ori. Nu am exagerat, am mancat ciocolata alba elvetiana, fara alune si fara stafide, asteptand un articol nou, care a venit. Am ajuns eu mai tarziu, dar nu chiar asa de tarziu. E 3 nov. E devreme.
Vreau blogul tau. Nu sa scriu eu pe el, tocmai pentru ca scrii tu pe el. Noi (mai multi adicatelea) avem un spatiu dedicat nemtenilor care scriu si nu scriu oricum: http://www.bastards.piatra-neamt-cultural.ro .
Am primit feedback-uri destul de ciudate vizavi de ideea noastra, insa continuam sa credem ca unii inteleg ce inseamna BASTARD din perspectiva prezentata acolo.
Mai curand stergem subdomeniul si toata chestia decat sa schimbam conceptul, pentru simplul fapt ca noi credem in el si ca … e altfel.
Nemtenii din Piatra tind sa fie la fel in multe privinte. Tind sa fumeze mai lejer, agitatia lor e mai calma, e un oras mic, turistic si destul de anost momentan. Insa exista acolo oameni care au ceva de spus, mai mult decat o serie de injurii cu iz politic sau glume fara ciocolata.
Si cred ca tu stii un banc bun la care sa rad de mai multe ori.
n-am mai citid de mult ceva pe blogul tau care sa ma faca sa gandesc, ma bucur ca am avut din nou aceasta ocazie. dar cred ca te inseli intr-o privinta, nu identitatea ni s-ar schimba, ci contextul.. cel putin asa percep eu lucrurile
Sper ca de acum sa o ai din ce in ce mai des[ocazia de a te pune pe ganduri ce scrie pe aici]. ]ncerc sa “imi motivez absentele” pana ajung din nou la note mari din partea cititorilor:))
contextual, necontextual,o schimbare a identitatii tot ar fi superba. Astfel, poate am ajunge sa ne pretuim mai mult pe noi insine.
totusi, schimbandu-ne indentitatile, n-am mai fi noi insine, nu?
cred ca o persoana e definita de identitatea acesteia.
daca ai deveni o femeie de 40 de ani din america, ai mai fi ioana (cel putin in interior)? sau mai bine zis, ai mai avea aceeasi constiinta, sau ai deveni femeia de 40 de ani care era inaintea ta in contextul ei?(iar asta n-ar schimba nimic,nu?)
si treaba cu pretuitul, cred ca e exact pe dos..
p.s. spune-mi de rog daca vorbim de chestiuni diferite..
In viziunea mea, doar ai privi prin ochii lor si le-ai vedea reactiile si gandurile din interior.
Consider ca ne-am pretui mai mult pentru ca, intr-un fel sau altul am reusi sa ii analizam cat de cat pe ceilalti, am reusi poate sa invatam din greselile lor si am vedea, ca da, intotdeauna e loc de mai rau.
P.S.[am vazut ca iti plac p.s.-urile]Eu una traiesc cu aceasta convingere- ca intotdeauna se poate mai rau, indiferent de context:))
P.S. nu-i nimic